Oda la condeiul meu

Oda la condeiul meu

de Alexandru Macedonski

Nascut la 14 martie 1854 la Bucuresti ; decedat la 24 noiembrie 1920 la Bucuresti



O! condei, in asta lume
Unde sufar nencetat,
Unde mic si fara nume
Eu cu tine am intrat,
Din pruncie, cu credinta,
Pana astazi m-ai servit,
Neajuns ori suferinta
A ta voce mi-a-mblanzit;
Neavand alta putere,
Aste versuri iti dedic,
Caci mi-esti singura avere
Si mi-esti singurul amic!

Eu de tine niciodata
Pan-acuma n-am rosit;
De o viata nepatata
Impreuna am trait!
Persecutii, calomnie,
In picioare le-ai calcat,
Si lovind in tiranie,
Steagul sfant l-ai ridicat!
Mi-ai dat zile si putere,
Si, crescandu-ma de mic,
Mi-ai fost singura avere,
Mi-ai fost singurul amic!

In intreaga-ti cariera
Ai ramas neatarnat,
Si oricare bariera
Inaintea ta n-a stat!
Pentru drept si liber tate
Astazi viu sa te dezgrop:
Ca deviza ai: "Dreptate",
"Libertate" ai de scop!
Rennoind a ta putere,
Fa-te mare din nimic,
Caci mi-esti singura avere
Si mi-esti singurul amic!

Calea ta este spinoasa,
Dar invinsi daca vom fi,
Intr-o moarte glorioasa
Amandoi ne vom jertfi,
Vei scri ultima-ti cantare
Si apoi, invins de dor,
Te voi rupe cu-ntristare
Si ma voi culca sa mor!
Insa nu S-avem putere,
O! tovarase unic;
Tu mi-esti singura avere,
Tu mi-esti singurul amic!

Dumnezeu din cer te vede
Stie scopul tau dorit,
In dreptatea lui te-ncrede
Si vei fi nebiruit!
Daca-l chemi, el nu te lasa:
El loveste in marsavi
Si-n miseii ce apasa
Pe popoarele de bravi!
Scrie, lupta cu putere,
Fara teama de nimic;
Tu mi-esti singura avere,
Tu mi-esti singurul amic!

Scopul tau e sfant si mare:
A-mblanzi, a lumina,
A-nfrati pe orisicare,
Orice frunti a-nsenina;
A plivi din piepturi ura
Si in inime-a sadi
Tot ce are bun natura,
Om cu om spre-a se-ngradi!
Inainte! Si putere
Aibi, tovarase unic,
Tu mi-esti singura avere,
Tu mi-esti singur ul amic!

Lupta este inceputa:
Mergi, si nu te turbura!
Dumnezeu din cer ajuta
Rau-n vant a-l spulbera!
Fara mila, - fara teama,
Sa urmam al nostru zbor!
Pana cand oare sa geama
Impilatul muritor?
Pana cand? S-avem putere!
Focul naste din nimic
Tu mi-esti singura avere,
Tu mi-esti singur ul amic!

N-auzi groaznic cum rasuna
Tunetul ascuns in nori?
Nu vesteste vreo furtuna
Acel tunet trasnitor?
E furtuna mare, - mare, -
Carnefici! Ingenuncheati!
E poporul in turbare;
E dreptatea Tremurati!
Scumpa arma, cu putere,
Azi, in fine, te ridic,
Dar ramai a mea avere,
Si ramai al meu amic!

(1882)




Oda la condeiul meu


Aceasta pagina a fost accesata de 2050 ori.