Poetii

Poetii

de Alexandru Macedonski

Nascut la 14 martie 1854 la Bucuresti ; decedat la 24 noiembrie 1920 la Bucuresti



De ce ca norii cei de iarna
Ce vin pe campuri ca s-astearna
Lungi strate de zapada,
Se strang pe unele frunti june
Nori viforosi, sumbre furtune
Ce se-mbulzesc gramada?

Ori nu mai este-n ceruri soare,
Si-n lume viata razatoare
Mister uri si amor uri?
Ce patime-i insufleteste?
Vrun vis nebun ii urmareste
Cu vecinicile-i doruri?

De sunt nebuni, voiesc sa-i apar,
Ca-n ochi au fulgere ce scapar'
Schantei de poezie,
Si nu e rar sa se intample
Sa poarte-o lume intre tample
Pe care sa n-o stie!

Cu ei vorbesc frunzele-n cale,
Cu ei si apele pe vale,
Si boltile albastre!
Iar daca au un corp de tina,
Cu sufletele in lumina
Plutesc mai sus de astre!

De suferinti, ei sunt exemple,
Cand mor li se ridica temple
Si falnice statuie!
In viata insa duc o cruce
Pe care toti se-ntrec s-apuce
Sa-i rastigneasca-n cuie!

Si nu e-n stare suferire
Ca sa-ntrerupa-a lor menire
Si nobila, si sfanta!
Lor nu le pasa de napastii;
Zambesc pe margini de prapastii;
Iubesc, mangaie, canta!

Castiga painea lor prin trude;
Nenorocitii le sunt rude,
Copii, le sunt orfanii;
Ii recunosti fiindca-i latra
Toti cainii ce-au hranit in vatra,
Toti cainii, toti dusmanii!

Cu cerul care le zambeste,
Sunt curcubeul ce uneste
Sarmana noastra lume!
"Poeti", in valea cea de plangeri
Lor li se zice, insa, "ingeri"
E-n ceruri al lor nume!


Literatorul, 11 mai 1880




Poetii


Aceasta pagina a fost accesata de 2032 ori.