Acorduri sfaramate

Acorduri sfaramate

de Alexandru Macedonski

Nascut la 14 martie 1854 la Bucuresti ; decedat la 24 noiembrie 1920 la Bucuresti



I.
Ca marea de-nasprita imi este intristarea;
Nemasurate-adancuri contine tot ca marea,
Si n-a patruns vreodata un ochi in fundul lor!
Abia, printre furtuna, din bolta de nori plina
Le-a luminat un fulger c-o palida lumina...
Dar fulgerul a fost trecator!

Corabia Sperantii, de panze incarcata,
Prin apele acele n-a tras cu brazda-i lata
Un drum sa straluceasca la soare luminat!
Iluzii mincinoase veneau ca sama-nsele;
Credeam c-o sa soseasca, dar ramaneam cu ele:
Spre alte locuri s-a strecurat!

II.
Izbita-n veci de soarta, batuta de furtuna,
O stanca-n voia marii sa sparge si rasuna:
Ecoul lung vibreaza de-o plangere adanca!
Ah! inima mea este o stanca-n vijelie
Pe care-o-mpresoara a traiului urgie
Si plang pe sfaramata stanca!

De varful care inca se tine pe picioare,
M-agat ca inecatul cu brate-nclestatoare,
Iar ochii inc-o data mi-arunc la orizon,
Sa vad de nu s-arata vreo panza ratacita...
Si-n van a mea privire, adesea nalucita,
Alearga pe valul monoton.

(1882)




Acorduri sfaramate


Aceasta pagina a fost accesata de 1046 ori.