Aripi

Aripi

de Alexandru Macedonski

Nascut la 14 martie 1854 la Bucuresti ; decedat la 24 noiembrie 1920 la Bucuresti



Prin al vietii mare poate, mintea mea o ratacesc,
Si de bunavoie singur cu sperante m-amagesc,
Imi creez naluci de aur, intamplari nepomenite,
Ur marindu-le sub far mec, cu privirile uimite.
Poezie! Tu atuncea, si cand umblu, si cand stau,
Imi pui aripile-albastre ce avanturile-mi dau;
Nu e stavila pe care sa n-o trec prin cugetare
Si-ntamplarile-asteptate le astept fara-ncetare!
Aci dau de o comoara ce se afla-n al meu drum
Si ma-mbat de bogatie cum te-mbeti de un parfum.
Aci vad ca tot poporul ma ridica la marire,
Fer mecat de-o vorba numai, de-o miscare, de-o privire,
Aci sutele de veacuri ce-au sa nasca vin pe rand
Cu minuni stralucitoare ca sa umple al meu gand.
Aci-n fr untea unei oaste vitejesti ma vad deodata,
Coifurile scanteiaza, tobele incep sa bata
Aci statele din lume vanturandu-le, in mine
Simt din nou tumultul vietii si renasc dintre ruine.
Aci singur si de lume izolat, adancul cer
Imi deschide poar ta sacra a obstescului mister
Si cu gandul ce sclipeste la lumina poeziei
Vad in stelele de aur alfabetul veciniciei!
Aripi! printre cate visuri poleite ma purtati!
Cate raze pe-a mea frunte puneti daca va miscati!
De cat soare acest suflet nu mi-l umpleti? Ce splendoare
De albastru si de rosu nu-ntrevad mangaietoare!
Cate perle de-ar monie se desira-n jurul meu
Cand prin inima ma faceti sa vorbesc cu Dumnezeu!

Aripi! Voi sunteti misterul ce multimea nu pricepe,
Focul sacru ce sub tample lumile si le concepe,
Soaptele ce se preschimba intr-un cantec nesfarsit,
Dus de-a ingerilor voce pan la cer nemarginit!




Aripi


Aceasta pagina a fost accesata de 1117 ori.