Prin selbea-ntunecoasa

Prin selbea-ntunecoasa

de Alexandru Macedonski

Nascut la 14 martie 1854 la Bucuresti ; decedat la 24 noiembrie 1920 la Bucuresti



Imi place, catre seara, prin selbea-ntunecoasa,
Sa sed langa un arbor, sa cant si sa privesc!
S-ascult a filomelei cantare-ar monioasa,
S-a celorlalte paseri concer tul ingeresc!

S-aud murmurul dulce al apei cristaline,
Ce printre flori si iarba se scurge-ncetisor;
Sa vad razele lunii placute, s-argentine,
Venind sa se reflecte in micul rausor;

Sa-mi vad deasupra fr untii plutind stralucitoare
A stelelor lumine, ici-colo peste cer,
Si-n juru-mi umbra noptii asa de-ncantatoare,
Ce-n lume raspandeste tacere si mister.

Atuncea cat imi place sa-mi uit d-aceasta viata!
Chiar ratacind prin selbe sa-mi uit ca eu respir!
Iar numai cateodata din creieri-mi pe fata
Sa se reflecte inca vrun dulce suvenir!

Si astfel sa trec noaptea prin selbea-ntunecoasa,
Nutrindu-ma cu aerul imbalsamit de flori,
Sa-mi uit prezenta viata, atat de dureroasa,
Caci eu o voi relua-o in revarsat de zori!


(1872)




Prin selbea-ntunecoasa


Aceasta pagina a fost accesata de 662 ori.